Placinte la tigaie cu maia

Ingrediente pentru aluat:
– Maia (cat de cat proaspata): 60 g
– Apa 70 g
– Iaurt: 60 g
– Oua: 100g (doua oua mici)
– Faina alba (Hajdu BL55): 315 g
– Sare: 6g
– Ulei de floarea soarelui: 30g (merge si 20g)

Dizolvati maiaua in apa, adaugati iaurtul ouale si bateti bine cu telul.Adaugati faina, amestecati si lasati sa stea 15-20 de minute.Adaugati sarea si amestecati cu mixerul pana ce glutenul e mediu dezvoltat. Daca aluatul e prea moale, mai adaugati o lingura de faina.Adaugati uleiul, putin cate putin, mixand de fiecare data, pana ce aluatul absoarbe uleiul (cam in 3-4 ture)Glutenul trebuie sa fie bine dezvoltat, aluatul elastic si fin.          Cantitatea de aluat e pentru 12~15 placinte cu diamentrul de 22-24 cm. Daca nu folositi tot aluatul odata, dupa ce l-ati “framantat” (adica mixat cu mixerul), impartiti-l in doua. Lasati la temperatura camerei bucata pe care o folositi in ziua respectiva. Ce nu folositi, depozitati in frigider, intr-o cutie de plastic  cu capac. Va dospi lent, la rece, pana a doua zi, cand veti face tura a doua de placinte.          Puneti aluatul pe care urmeaza sa il folositi intr-un loc caldut si asteptati sa dospeasca. Cantitatea de maia inoculata e destul de mica, deci timpul de dospire va fi lung, minim 4-5 ore. (de ex, faceti aluatul dimineata, si placintele la pranz. Sau faceti aluatul la pranz, si placintele seara). Daca va grabiti, folositi din start mai multa maia (ex 100 g, reducand cantitatea de apa si faina in consecinta).          Aluatul acesta e destul de iertator. Poate fi insuficient dospit, si placintele vor iesi delicioase. Poate fi si usor prea dopsit (de ex… la mine a stat doua zile in frigider, si bulele mari de aer aratau ca e prea dospit), si placintele vor fi delicioase (desi va recomand sa il folositi cand e dospit corect, am probat toate variantele de dospire si n-am avut plangeri).          Daca tineti post, faceti aluatul doar din apa, faina, maia, sare, ulei, adaptand cantitatea de apa, in asa fel incat aluatul sa nu fie foarte ud, dar nici dens.Ingrediente pentru umplutura:
– Branza de burduf de oaie (recomand Unilact, am folosit si Napolact si comparativ, afirm ca: in timp ce prima s-a copt frumos, inclusiv in zonele unde branza a iesit din aluat, a doua s-a topit, a curs, iar gustul a fost inferior fata de prima)          Daca tineti post, folositi la umplutura mere rase cu zahar si scortisoara (stoarse de zeama), sau varza cruda rasa cu sare si piper (stoarsa de zeama). Sau de ce nu, dovleac ras cu zahar si scortisoara? As merge asa de departe sa afirm ca puteti sa nu folositi umplutura deloc, doar sa le presarati cu sare, boia sau alte condimente. N-am incercat, imi dau doar cu presupusul.           Dar pentru mine si povestea mea, branza de burduf e de neinlocuit.          Cand sunteti gata de facut placinte si aveti toate umpluturile pregatite, luati (luati inseamna: taiati cu cutitul, cu foarfeca, sau rupeti cu mana) din aluat o bucata de 45-50g (cam cat un ou). Aveti doua optiuni. Sau manjiti blatul de lucru cu ulei si intindeti placinta pe blat, sau alegeti varianta lenesa si comoda, si folositi o farfurie plata in loc de blat. Adica, luati o farfurie plata (fara denivelari, santulete sau modele in relief), turnati putin ulei in ea si asezati bila de aluat in farfurie (sau pe blatul uns cu ulei, daca nu va place varianta lenesa). Presati cu degetele pana faceti un disc de aproximativ 15 cm diametru. Puneti branza de burduf din belsug in mijloc si strangeti marginile aluatului peste branza, sigiland bine si avand grija sa nu prindeti aer inauntru.
Apasati din nou cu degetele incet incet pana aluatul se lateste si devine un disc mare si subtire (~22-25cm diametru). Toata operatia dureaza ~2 minute.

          Undeva intre timp, cu o mana curata, puneti o tigaie (daca aveti de fonta e grozav, daca nu, una de clatite) pe foc mediu, la incins. Ungeti tigaia cu un servetel imbibat in ulei (nu e nevoie de mai mult de atat, aluatul oricum e uleios). Luati placinta si asezati-o in tigaie si intre timp ocupati-va de aluatul de placinta nr. 2. Cand prima placinta e rumenita pe o parte, intoarceti-o pe partea cealalta si lasati-o sa devina aurie.

          Ati prins ideea. Le faceti pe rand, le scoateti pe o farfurie calda, una peste alta. La sfarsit, aveti de spalat doar farfuria folosita pe post de blat. Simplu, eficient si rapid.          Asta e povestea placintelor. Placinte vechi de 30 de ani, ce asteptau sa fie descoperite si povestite. Placinte cu suflet, cu amintiri, rasete si emotii. Sa le mancati cu placere si daca aveti ocazia, nu uitati sa hraniti un copil. Va multumesc.